Sediul CNAM - monument istoric

Sediul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină este amplasat în zona centrală a oraşului Chişinău, pe str. Vl. Pârcălab, iar clădirea vizată reprezintă un monument de arhitectură de conotaţie naţională, inclus în registrul monumentelor de istorie şi cultură al mun. Chişinău.
Proiectul de construcţie a fost executat între anii 1907-1912, la iniţiativa Societăţii „Crucea Roşie” din Basarabia, şi este printre puţinele clădiri de epocă din oraş care s-a păstrat parţial sub aspect arhitectural şi funcţional.
Iniţial, aici şi-a avut sediul spitalul şi ambulatoriul fostei comunităţi a surorilor medicale „Crucea Roşie” a Mănăstirii Hârbovăţ, complexul de edificii fiind construit pe terenul aflat în proprietatea Mănăstirii „Sf. Mormânt”, structurat în trei clădiri cu două etaje şi cinci clădiri cu un etaj. Acestea au fost proiectate în stil eclectic de către arhitectul A. Asvadurov, cel de-al doilea etaj fiind proiectat de inginerul basarabean M. Cecherul-Cuş, iar interiorul clădirii – inspirat după modelul englez, la sugestia renumitului medic Toma Ciorbă.
În cadrul exproprierii averilor închinate mănăstirilor de la Sf. Munte din 1918, clădirea împreună cu terenul au fost atribuite Ministerului Domeniului, iar printr-un schimb ulterior de proprietăţi, realizat între Ministerul Domeniului şi cel al Sănătăţii, a revenit în proprietatea ultimului menţionat. În perioada 1918-1940, edificiul a găzduit un sanatoriu, după care a fost restructurat în Spitalul pentru copii „Regina Maria”.
În 1940, încă se afla în proprietatea Ministerului Sănătăţii, însă după cel de-al Doilea Război Mondial a fost transformat în Direcţia Sanatorială nr. 4 şi ulterior în Clinica Sanatorială Republicană.
Arhitectura clădirii este realizată în stil modern, cu detalii specifice stilului eclectic, aspect obţinut în 1910, când a fost completată cu un etaj adiţional.
Intrarea principală, orientată spre strada Vlaicu Pârcălab, are o compoziţie simetrică, alcătuită din trei axe. Detaliile arhitectonice marchează aceeaşi cheie stilistică, cu includerea în decorul plastic a simbolului carităţii – crucea greacă cu ramurile egale, incluse în lesenele care mărginesc rezalitele şi colţurile clădirii. Alte elemente specifice stilului modern sunt striurile de pe suprafaţa coloanelor, combinarea materialelor de construcţii de culoare şi compoziţie diferită – cărămidă arsă şi piatră cioplită, cea din urmă fiind utilizată sub forma unei carcase pe fundalul din cărămizi.
Conceptul clădirii păstrează piese de feronerie de epocă, iar în interiorul acesteia sunt amplasate două scări de fontă, cu o valoare istorică de peste 100 de ani, ambele realizate la prima uzină mecanică cu turnătorie de fontă din Chişinău, fondată de inginerul S. I. Serbov şi arendată de M. I. Gotlib.
Una dintre scări este amplasată în aripa clădirii dinspre strada Veronica Micle şi cuprinde trei rampe. O notă de originalitate este amplificată de faptul că pe fiecare treaptă este aplicat însemnul turnătoriei lui Serbov, iar pe partea laterală a scării – marcajul uzinei. Cea de-a doua scară este situată în partea clădirii dinspre strada Vlaicu Pârcălab şi păstrează aceleaşi elemente de design ale baluştrilor, însumând trei rampe şi trepte cu o lăţime mai impunătoare. Scările din fontă din incinta clădirii impresionează prin măreţie şi eleganţă.
În prezent, funcţionalitatea complexului de edificii este valorificat parţial prin găzduirea IMSP Policlinica de Stat şi a Consiliului Audiovizualului din Republica Moldova.

Surse bibliografice: